„Scoverzi” de dinamită

Ne-ntorceam de la oraş, cu autobuzul lui nea Săndel,

îngrămădiţi ca sardelele în conservă.

Autobuzul avea cap de linie în satul vecin,

mai aveam de mers câteva meandre până-n raiul nostru.

Timpul trecea uşor, mai un fluierat, mai un chiot,

mai fredonam o melodie în vogă pe-atunci, din folclorul ţigănesc:

„Mamaliga brânzali
Ta li da di la la
Sokerelo barbali
Da ri ra ra.
Ai mo romane
Hai mucea-n vale
Ai mo romane
Hai mucea-n vale.”

Nici n-am băgat de seamă cum fluturele timpului a zburat pe lângă noi,

că şi păşeam în curtea casei.

Am intrat în odaie, mi-am aruncat ghiozdanul în pat şi am dat să ies.

De pe masă, o farfurie plină cu „scoverzi” îmi făcea cu ochiu’.

Vai, zic, ce frumos!, mama Vergica ştie că vin şi-mi făcu clătite.

Mi-era o foame de lup, am înfulecat repede una.

Am scuipat rapid dumicatul, nedumerit de gustul nefiresc.

Tocmai muşcasem din batoanele de dinamită ale bunicului…

Nu ştiu ce fel de dinamită era asta, dar aducea leit cu clătitele.

Ei bine, oamenii o mai foloseau la pescuit.

Într-o zi, s-au îmbătat, tata Nelu şi cu Costel al lu’ Fanu’,

Şi le-a venit de peşte.

În ciuda rugăminţilor mele,

au luat un baton de dinamită şi s-au îndreptat spre Coşuşte.

S-au oprit la una din radinele din Cotu’ Luncii.

Bunicul a înfipt fitilul în dinamită şi i-a dat foc,

numai că, tot sporovăind, a uitat s-o arunce din mână.

A scăpat ieftin, doar cu şapte degete retezate.

Am plâns câteva zile de mila lui,

i-aş fi dat degetele mele…



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s