Westminster

This slideshow requires JavaScript.

Pentru că nu cunosc îndeajuns povestea acestor locuri încărcate de istorie, am selectat pentru voi câteva pasaje interesante dintr-un excelent ghid de călătorie:

„Westminster este sediul instituţiilor de conducere ale statului englez de aproape 750 de ani. Westminster este şi un loc sfânt – locul de înmormântare al monarhilor englezi, fiind şi una dintre cele mai mari şi mai frumoase mănăstiri în stil gotic din Evul Mediu. Iniţial era o zonă mlăştinoasă pustie, locuită de leproşi până în secolul al XI-lea, în timpul lui Eduar Confesorul, care s-a ataşat de Westminster şi a construit pe pământul desecat o biserică mare şi un palat. Westminster Abbey (Abaţia Wesminster) a fost sfinţită pe 28 decembrie 1065; Eduard a murit nouă ani mai târziu şi a fost înmormântat în faţa altarului. Tot aici, în 1066, ghionistul Harold (ce avea să piardă tronul curând în favoarea lui William Cuceritorul) a fost încoronat rege în timpul unei ceremonii speciale de la abaţie. De atunci, monarhii englezi (în afară de doi) au fost încoronaţi aici.

A rămas puţin din abaţia saxonă a lui Eduard; ea a fost complet reconstruită sub normanzi, iar apoi a fost modificată în stilul gotic-francez flamboaiant, 200 de ani mai târziu.

Capela Henric al VII-lea este o capodoperă a secolului al XI-lea, cu tavane de forma unor bolţi-evantai din piatră albă, având podeaua pictată cu coloratele blazoane medievale ale Cavalerilor Marii Cruci a Ordinului de la Bath. În spate se află Capela Forţelor Aeriene Regale, cu vitralii având însemnele tuturor escadrilelor care au luptat în Bătălia pentru Anglia din 1940. Colţul poeţilor conţine mormintele lui Chaucer, Tennyson şi Dryden, plus monumente dedicate lui Shakespeare, Milton, Keats, Wilde etc. La abaţie se află şi Tronul de încoronare, construit în 1300 pentru Eduard I şi folosit şi azi pentru instalarea în funcţie a noilor monarhi.

Clădirea Parlamentului este încununată de un turn masiv, cu orologii pe cele patru feţe, care este identificat în mod eronat ca fiind Big Ben. Big Ben nu este, aşadar, numele clopotniţei de la clădirea Parlamentului, ci al marelui clopot de 14 tone care bate ceasurile. Porecla provine de la Sir Benjamin Hall, care era ministru al lucrărilor publice atunci când clopotul a fost instalat în turn, în 1848. Big Ben este al doilea clopot care a fost pus în turn (primul s-a fisurat în timpul probelor). Orologiul este cel mai mare din Regatul Unit şi, chiar şi în epoca digitală, precizia sa este proverbială. Cadranele au diametrul de şapte metri fiecare iar minutarele sunt lungi de 4,30 m.

În partea de pe malul fluviului se înalţă Clădirea Parlamentului, o structură gotică îndrăzneaţă, proiectată în 1830 de către Charles Barry şi August Pugin pentru a înlocui vechiul palat Westminster, construit de Eduard Confesorul. Construcţia este unul din triumfurile Angliei victoriene: 280 m în lungime, 3 km de pasaje şi mai bine de 1.000 de camere. La capătul sudic se află turnul Victoria, pe care este arborat steagul Britanic de fiecare dată când Parlamentul este în sesiune, în timp ce pe flancul de nord se află Turnul Ceasului, cunoscut drept Big Ben datorită uriaşului său clopot turnat în 1858, care anunţă ora exactă.

În Parlament se adună cele două corpuri legislative ale Marii Britanii, Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, care s-a putat în vechiul palat Westminster după ce Henric al VIII-lea a eliberat clădirea. Comunele, formate din reprezentanţi aleşi ai diferitelor partide, sunt scena unor dezbateri deschise, dar şi a unor certuri stupide, membrii Parlamentului (MP) angajându-se în bătălii verbale de-a curmezişul unei săli de şedinţe îmbrăcate în lemn. Puteţi urmări totul de la adăpostul Galeriei vizitatorilor – (când Parlamentul este în sesiune, coada se formează la intrarea St. Stephen începând cu ora 16 luni, 13 marţi – joi şi 10 vineri.

Extravaganta deschidere a sesiunii parlamentare are loc în Camera Lorzilor în fiecare toamnă, monarhul citind proclamaţia de pe un tron aurit, aflat la capul sălii. Lordul Cancelar stă pe sacul de lână, un simbol al importanţei lânii pentru economia engleuească din timpurile medievale. Una dintre puţinele relicve care au rezistat focului ce a distrus vechiul palat Westminster în 1834 este Westminster Hall, o sală lungă de 72 m, construită în 1099. Sala a fost martora unor momente dramatice din istoria Angliei – de la tragica judecată a lui Sir Thomas More din 1535, până la învestirea lui Oliver Cromwell drept Lord Protector în 1653.

În ceea ce priveşte istoria Parlamentului, există un muzeu în Turnul Bijuteriilor, un turn principal înconjurat de un şanţ, aflat lângă Abaţia Westminster, unde s-au păstrat bijuteriile, îmbrăcămintea şi blănurile regelui până în vremea lui Henric al VIII-lea.”

(din volumul Ghid complet Marea Britanie, Editura Aquila ’93, 2008)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s