Pe Coşuşte în sus, pe un mal nespus…

This slideshow requires JavaScript.

Firizu este pentru mine paradisul pe pământ. Aşa cum este probabil locul copilăriei pentru fiecare dintre noi. Sunt legat ombilical de aceste meleaguri. Aici am copilărit, până în clasa a doua, când mama m-a luat lângă ea, la oraş. Mă bucuram că merg la oraş, la bloc, unde totul era curat şi mirosea frumos, apa caldă curgea la o simplă rotire a robinetului iar noaptea dormeam tâmplă fierbinte lângă tâmpla mamei mele. Dar blocul şi şcoala şi oraşul erau totuşi o închisoare pentru mine. Vacanţele, petrecute la ţară, întotdeauna la ţară, erau salvarea mea. Să scapi de spaţiul carceral al oraşului, al garsonierei, şi să hălăduieşti pe câmpuri şi prin codri nesfârşiţi. Ce încântare! Nu ştiam eu pe atunci ce e cu Mănăstirea Coşuştea-Crivelnic. Cuvântul Crivelnic însă mă înfiora, pentru că era sinonim cu depărtarea de sat, cu haitele de lupi despre care auzeam în poveştile vânătorilor, un loc unde să nu te aventurezi niciodată singur…

Văii Coşuştei noi îi spuneam, simplu, vale.  – Unde te duci? Mă duc pe vale la deal. Aici se ţinea în fiecare an sărbătoarea câmpenească, unde fiecare familie venea cu bucatele în cotăriţă, le întindea pe un covor ţesut la război şi dă-i petrecere. Soseau, spre bucuria noastră, şi tot soiul de comercianţi, cu ciocolăţi, îngheţate, sucuri, vată de zahăr ars, eugenii. Ai mari ne mai lăsau să bem şi câte o gură de bere. Apoi, noi, copiii, treceam apa şi ne jucam de-a v-aţi ascunselea printre ruine. La început mai cu teamă, despre loc se zicea că era blestemat, apoi jocul ne prindea în mrejele sale încât uitam de toate astea. Târziu, când am crescut, am aflat eu despre sfinţenia acelor locuri pe unde noi ne jucam pituluşu sau păşteam vitele.

Informaţii „oficiale” despre Mănăstirea Coşuştea Crivelnic sunt greu de găsit. Cert este că e legată de viaţa călugărului Nicodim, ctitorul mănăstirilor de la Tismana şi Vodiţa.

Mare mi-a fost bucuria să văd cum, după ani de promisiuni şi speranţe, Mănăstirea Coşuştea Crivelnic renaşte în peisajul fabulos al Văii Coşuştei. Sărbători fericite tuturor celor care contribuie la înălţarea acestei vetre monahale şi „La mulţi ani” Prea Sfinţitului Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaiei, care îşi serbează astăzi ziua onomastică.

Istoricul Mănăstirii Coşuştea Crivelnic

Mănăstirea ce renaşte din cenuşa uitării

O mănăstire de călugări, într-un peisaj de vis

Drumul lui Nicodim. Un calugăr trimis să împlinească un vis Dumnezeiesc

Crivelnic, încă un an trist

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s