Apendice la apendicită

Într-o noapte adâncă de Decembrie, nu cu mult timp înaintea Crăciunului, mă certai la cuţite – să zic bisturie?! –  cu apendicele meu. Dăduse strechea-n el ca-n vaca lu’ mama Nuţa când a intrat în lucernă la nea Victor şi-a mâncat pân-a crăpat ca o lubeniţă coaptă. Hotărâi că un control n-ar strica, după ce, în prealabil, mă diagnosticai băbeşte: mă ridicai pe vârful picioarelor, ca un balerin, şi-mi dădui drumul. Să crăp de durere, nu alta!

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți

„De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”

În viaţa fiecăruia dintre noi vine un moment când simţim că ne învârtim în cerc, oră după oră, zi după zi, an după an.“We’re just two lost souls/ swimming in a fish bowl/year after year…”, ca să mă exprim după Pink Floyd. E momentul în care fie evadăm, şi acceptăm noi provocări, fie ne plafonăm. „Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,/Ori ca Hercul înveninat de haina-i” – ce frumos spunea Eminescu în Oda lui.

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți