Month: January 2013
Retired
Lecția de șampanie
Side-by-side comparison of champagne bottles (left to right):Veuve Clicquot Yellow Label Brut 15 litres (Nebuchadnezzar), Moet & Chandon Brut Imperial Champagne 12 litres (Balthazar), Champagne Perrier Jouët Belle Epoque Millesime 9 litres (Salmanazar), Billecart-Salmon Brut Reserve Champagne 6 litres (Methuselah), Gosset Brut Excellence NV 3 l (Jeroboam), Champagne Gosset Grande Réserve Brut 1,5l (Magnum), Champagne Gosset Blanc de Blancs (standard 0.75 l).
De la stânga la dreapta, după mărime, „biblicele” șampanii: Nabucodonosor (15 litri), Baltazar (12 l), Salmanasar (9 l), Matusalem (6l), Ieroboam (3l), Magnum (1.5l) și sticla standard (0.75l).
Să ne trăiești, Eminescu!
Fotografie realizată de Jan Tomas, cel mai cunoscut portret al poetului Mihai Eminescu
Astăzi se împlinesc 163 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Să închinăm un pahar de șampanie/spumant în onoarea lui, recitând empatic (nu emfatic) din Glossă.
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”
2012 in blogging
4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 20,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 5 Film Festivals
In 2012, there were 31 new posts, growing the total archive of this blog to 161 posts. There were 372 pictures uploaded, taking up a total of 592 MB. That’s about a picture per day.
The busiest day of the year was April 24th with 549 views. The most popular post that day was Fotoreportaj despre cum iarna timpurie nu-i ca vara cea zglobie….
More about this in the annual report 2012 in blogging
Presa, a patra curvă în stat!
Uitasem cum se face presă pe acasă! Cum apare un articol despre țărișoara noastră, musai sărim și noi de cur în sus să facem o știre. De această dată „francejii” de la National Geographic recomadă turiştilor, într-un număr special numit „101 circuite turistice“, o plimbare într-o căruţă trasă de boi şi plină de fân. Așa că hop și noi călare pe subiect, apoi fuguța la agentul de turism care este bucuros că prestigioasa revistă ne bagă în seamă dar conchide abrupt că ar fi greu de organizat o plimbare cu căruţa cu boi. Bineînțeles că nu lipsește din peisaj veșnicul șablon “Românii nu știu ce frumuseți au”. Kill yourselves, dragi colegi!
Credeți cumva că această prostie se termină aici? Nicidecum. Articolul este ilustrat cu o fotografie înfățișând niște țărani și un car cu boi cu explicația Car cu boi FOTO: http://andreiciurcanu.wordpress.com.
Mă uit mai atent. Parcă seamănă cu o fotografie făcută de mine acu’ trei ani, cu confrații Justin și Eugen, când ne-am căcat pe noi de frig pe la Podeni, județul Mehedinți. Dar nu numai că seamănă, e identică. E fotografia mea.
Furtul ăsta pe față mă întrigă, nu e vorba de pretenții financiare, ci de faptul că e munca mea. Așa că mă hotărăsc să îi scriu autoarei articolului.
Iată ce îmi răspunde: “Fotografia am gasit-o pe http://andreiciurcanu.wordpress.com (după un search pe Google), la fel cum văd că apare şi la acest articol postat pe Caţavenicii -http://www.catavencii.ro/Un-zilier-din-vaslui-a-acceptat-functia-de-prim-ministru_0_2933.html – , de aceea s-a menţionat sursa ei ca fiind de pe http://andreiciurcanu.wordpress.com. Corectarea sursei foto a fost deja făcută la acest articol. Poate că ar trebui să luaţi legătura cu posesorul blogului respectiv.”
Cum, și Cațavencii?! I can’t believe my eyes.
În cele din urmă mă hotărăsc să arunc o privire si pe blogul acestui domn, Andrei Ciurcanu. Pare un ziarist serios, anchete grele, nu glumă… Găsesc și ceea ce mă interesează, fotografia mea, ilustrând un articol numit „Integrarea pe uliță”. Fără a cita sursa, autorul, nimic… Frumos îți șade, domnule ziarist!
O țară de plagiatori, de la prim-ministru în jos…
Lăsând furtișagurile astea deoparte, dacă vă era dor de fotoreportajul respectiv, îl găsiți aici
“Chitarele sparg ziduri”
“Muzicienii lui Pink Floyd ies din carcasa prezentului şi acontează nemurirea. Despre geniu şi conflict. Despre cearcăne vinete şi nopţi înnobilate de gânduri. Despre profunzimi siderale şi burice ale degetelor sângerând pe chitare. Despre ziduri care ascund, păzesc, izolează sau oprimă.” Un emoționant text al lui Radu Paraschivescu despre Pink Floyd aici
Coworth Park
Elvisdobrescu's Weblog 